EDITORIAL

Acestea fiind zise, să ne distrăm românește

   Hitler vroia să-i elimine pe cei care îi consideră inferiori. Ca să rămână doar elita. Comuniștii au scăpat de tot ce le era superior. Să fie muncitorii și țăranii elita. Românul nu vrea să elimine pe nimeni. Vrea să fim toți egali. Fără elita. Fără pleavă. E loc pentru fiecare în mediocritate. Să moară și capra vecinului. Sau să trăiască. Important e doar să fim la fel. Undeva în zona călâie. Gândire de mlaștină. Anti-evolutivă. Anti-revoluționară. Pot să fie bucăți de carne în ciorba națională, dar suprafața ei rămâne pururi netedă.

  Ciobanul mioritic e vinovat că a ieșit din turmă. Trebuie să platească pentru asta. Și el o știe. De aceea își acceptă senin pedeapsa. La fel și meșterii lui Manole. Pentru eșec n-ar fi fost condamnați la moarte. Doar pentru succes.

  Cu timpul însă, cei care evadau din mulțime au încetat să mai fie pedepsiți a la patul lui Procust de către locuitorii matricei. De la o vreme oile rătăcite sunt doar aduse pe drumul cel bun. Fără bâtă. Cu blândețe. Mihail Kogâlniceanu și alte odrasle de boieri se îmbătau și începeau să strige ce au auzit și ei pe la Paris. Vine potera și stingea neînțelegerea. Cu vorba bună. Și dulce, moldovenească. Asta a fost revoluția de la ’48 în Moldova.

  “A fost sau n-a fost” are legatură cu revoluția cum are baba cu mitraliera pe care, cică, o transporta în colivă în zilele lui decembrie ’89. Emisiunea TV din film nu e despre revoluție. Este procesul public al personajului jucat de Săpdaru. Tot ce vor cei care sună este să demonstreze că profesorul nu a făcut nimic. Că nu e mai breaz ca ei. N-am mișcat un deget și ne mândrim cu asta. Iar bețivul ăsta a stat și el cu mâinile în sân. Ești ca noi. Recunoaște și totul e perfect. Fiecare mai bea câte un pahar și nu mai știe ce face.

  Ce să cauți la București ? Stai aici cu noi. Ca noi. Asta îi spune proprietarul de televiziune amantei. Și cameramanului. Lasă camera pe trepied. Nu încerca nimic deștept. Și fiicei. Ce-ti trebuie skiuri ? Dă-te cu sania ca toata lumea. Și la fel de intransigent e și cu sine însuși. Nu se iartă. Se pune singur la bulă, dând citate din dictionarul de filozofie care se potrivesc situatiei ca nuca în perete.

  Românului i-a ramas doar responsabilitatea civică de-a arunca cu maron în ventilator. O face din tot sufletul. Cu convingere. Aruncă larg în sus. Știe că magiunul o să cadă peste toți. Inclusiv peste el. Nu-l deranjează. Din contră. Exact asta și vrea. Îi dă sentimentul de apartenență. Mirosul de realitate.

Tudor Voican

 

arhiva>>
alternativ
bizarmonii

andreea_chiru: hei
paul_odhan: hai
andreea_chiru: haihui?
paul_odhan: haihai, nu huidui
andreea_chiru: să haplim haiducește hrișca?
paul_odhan: harap-halb huruie halvaua
andreea_chiru: habarnam hăcuie o hrapie
paul_odhan: H-ul nu ne stă liniștit pe limbă
paul_odhan: propun un L
andreea_chiru: eu mă gândeam la M
andreea_chiru: mangafaua molfăie un muștiuc
paul_odhan: M de la miros minor mâna minotaurului?!
andreea_chiru: muncitorii mănâncă mulți mistreți
paul_odhan: Marele Mut
andreea_chiru: manivelă motor mucava
paul_odhan: malfabetul mostru e minunat, mulțumim....

andreea_chiru: mapecierile msunt mlucru mrar mpe maici: miercuri muzica medievală

andreea_chiru: marți mpârjoale mcu martzipan
paul_odhan: să nu excedăm în M-euri că rămânem mmmitzi

andreea_chiru: mai am Meuri să le mexorcizez: maieutică, matador, muflon, mozol,

andreea_chiru: amar, alcoool, amoooooor
paul_odhan: aaa, ai trecut la A
paul_odhan: ți-ai spart Mreduta
andreea_chiru: apolodor amuțit afirmă argumentativ
paul_odhan: aprioric îți articulez, alfabetul are arici
andreea_chiru: arnici? să le arătam aici alfabete apodictice
paul_odhan: apocrife asimilam, albe în aspect...
andreea_chiru: armonii alephe/ști
paul_odhan: aferim, ai apucat-o aeronat

andreea_chiru: asimilarea și acomodarea afonemelor alandaluiește liber prin afirmații

paul_odhan: nu-mi dărui ALUVIUNI
andreea_chiru: așteptam admonestarea
paul_odhan: artă aș fi adoptat, nu arme de amăgit ataraxia
andreea_chiru: NU mă adaptez
paul_odhan: un atom ti-aș alipi, atunci...
andreea_chiru: sfârșitul alfabetului îl găsesc mai atractiv
andreea_chiru: vivisecție, bampir, vezuvian
paul_odhan: voit ai viețuit verde
andreea_chiru: ventuză văduvi viclean voyeuristul
andreea_chiru: vulpea și veveritza sunt văzute în vernil
andreea_chiru: vai de cel ce vânează!
paul_odhan: un vid vis am în Z acum...
andreea_chiru: zanzibar, zeamă de varză
paul_odhan: gata
andreea_chiru: zignora/zmă
andreea_chiru: zambilicistic, zeflemitor, zuzu zaurt
andreea_chiru: zapciu, zapis,
paul_odhan: za zfârșit zdeja.
actual Asasinul asasinatJesse James
regie: Andrew Dominik
Asasinul asasinat


    Uitați tot ce știați despre cowboys. Adică ochi de gheață, pistoale fumegânde, masculi plini de testosteron, dueluri epice sub un soare infernal. Vestul Sălbatic a fost cu totul altfel: un instrument al genocidului și al afirmării capitalismului feroce și cinic.

    Produs și interpretat de către Brad Pitt, “Asasinarea lui Jesse James de catre lașul Robert Ford / The Assassination of Jesse James by the Coward Robert Ford  reia una dintre marile legende ale Vestului American, abordată de către Cinema de nenumărate ori: de la versiunea epică în alb și negru cu Tyrone Powell (regizată de Henry King in '39), la amara reconstituire a lui Nicholas Ray din1957.

    Neo-zeelandezul Andrew Dominik s-a inspirat aici și din câțiva maeștri subversivi ai genului (Leone, Peckinpah, Cimíno), adăugând divese tonalități precum tragismul solemn al samurailor lui  Kurosawa, singurătatea cavalerilor palizi ai lui Eastwood, dar și rănile “pulp” sângerânde ale lui Tarantino. Dacă aici Jesse este un soi de Christ însângerat și păcătos, pregătit pentru martiriu, asasinii săi vor plăti amar, precum Iuda, pentru gestul lor.  Imperfect și fără speranță, precum cântul funebru al unei epoci care dispare, filmul este extrem de emoționant și de fascinant.

    Un western melancolic și sobru, cu actori excepționali, cu o imagine manipulată spre a exprima un trecut îndepărtat….Lung, lent, static. Un film capabil să exprime cu forță, cu disperare sentimentul morții care îl stăpânește pe protagonist în zilele sale de așteptare letală.

    Tema este una devenită tipică filmelor americane despre criminali: bărbați care îmbătrânesc și care cândva erau mândri de “profesionalismul” lor, sunt acum obligați să lucreze alături de personaje inferioare.  James este acum bolnav, mental și fizic, consumat de cei treizeci și ceva de ani ai săi. Împreună cu fratele lui trăiește doar din și pentru legenda populară pe care cei doi au creat-o, mândri că: “În Europa s-a auzit doar de doi americani: de Mark Twain și de Jesse James”. Și astfel debutează eterna poveste a competiției dintre personajul public și ceea ce este James în realitate….

    Dar filmul mai tratează și foarte complexa relație dintre asasin și victimă, și ne amintim de ucigașii lui Trotsky, Lincoln, Gandhi sau John Lennon.  Casey Affleck trasează cu subtilitate devenirea schizoidă prin care Bob Ford se identifică cu James și, în același timp, dezvoltă o bizară ură împortiva acestuia. Până când ambii formează un soi de inconștient pact sinucigaș. Simțim dorința de moarte a lui Jesse în modul în care își hărțuiește ucigașii, în gesturile sale bizare precum acela de a trage cu pistolul în râul înghețat.

    Filmul nu se sfârșește cu asasinarea lui Jesse James, ci cu următoarea decadă în care Ford-însuși devenise confuz, divizat între vinovăție și celebritate, precum Lee Harvey Oswald, un alt asasin în căutarea publicității.

    Acest subtil, sensibil, și meditativ film nu conține decât foarte puține scene de violență, mizând mai mult pe dialoguri și pe situații elocvente. Jocul actorilor este unul subtil, nedemonstrativ, iar imaginea tulburătoare a directorului britanic de imagine Roger Deakins este rece, întunecată și lăptoasă.  

    Mai mult decât un western, “Asasinarea lui Jesse James de către lașul Robert Ford” este o baladă sălbatică despre naufragiu și despre atracția finalului fatal. Când zilele pasiunii și ale gloriei lui Jesse James au trecut, nu-i rămâne decât să-și strângă pistoalele și să aștepte trădătorul desemnat să-l anihileze, la rândul său…

Giulia Ghica Dobre
 
EDITORIAL

1st Annual Toronto-Romanian Film Festival

    Programat a se desfășura în primele zile ale lunii Februarie 2008, pe datele de 1, 2 și 3, Primul Festival Anual al Filmului Românesc urmărește să satisfacă dorința publicului din Toronto pentru cinematografia fără frontiere și exprimarea cinematografică încă ne-explorată. Acest festival de film intenționează să dezvăluie influențele realității pre-, post- dar și contemporan-comuniste, precum și influența fimului modern și capacitatea sa de a se desprinde de un trecut care este de multe ori neînțeles.

    ToRo va dedica programul primei seri regretatului regizor Cristian Nemescu, prezentând filmul sau California Dreamin', câștigător al premiului Un Certain Regard pentru cel mai bun film de la Cannes 2007. În prealabil, vom viziona scurt-metrajul pentru lucrarea sa de diploma Poveste la Scara C. Cele doua filme vor fi prezentate de Tereza Barta, profesor universitar la York University și regizor.

    Continuind tema retrospectivă, ToRo va prezenta în cea de-a doua zi a festivalului, filmul lui Lucian Pintilie Reconstiturea, datat 1968, un manifest politic interzis până în 1990 pentru prezentarea lipsei libertăților civile din perioada comunistă. Filmul lui Alexandru Solomon Marele Jaf Comunist, va continua această analiză a sistemului politic din epoca respectivă. Prezentarile vor fi realizate de către Dr.Călin-Andrei Mihăilescu , profesor universitar la University of Western Ontario. Întorcându-se la originile cinematografiei românești, Festivalul se va încheia cu rularea primului film artistic românesc Independența României, urmat de premiera canadiană a ultimului film aparținând lui Nae Caranfil Restul e Tăcere. Filmul mut Independența României, va avea un fond musical realizat "live" de către invitatul special al festivalului, renumitul DJ din New York, Bogman. La toate acestea se adaugă în deschidere filmele lui Ion Popescu-Gopo Scurta Istorie (Premiul pentru cel mai bun scurt metraj de animație, Cannes 1956) și Șapte Arte (Cel mai bun film de animație, Festivalul de Film Tours 1958).

    Privind înainte spre viitorul cinema-ului românesc, Festival urmarește prin două programe de scurt-metraje să promoveze lucrările unor regizori tineri și debutanți. Printre acestea se numără filmul lui Radu Jude Lampa cu Căciulă, câștigător al premiului pentru cel mai bun scurt metraj internațional la Sundance Festival 2007,  filmul lui Adrian Sitaru Valuri, premiul pentru cel mai bun scurt metraj la Festivalul Internațional de la Lucarno 2007, precum și filmul lui Bogdan Apetri Last Day of December selecționat la Festivalul Mondial de Film de la Montreal.

 

Andrei Tănăsescu

http://www.toroartsgroup.com


arhiva>>
Timpul Tau
USL
Radio Alternativ