EDITORIAL

Acestea fiind zise, să ne distrăm românește

   Hitler vroia să-i elimine pe cei care îi consideră inferiori. Ca să rămână doar elita. Comuniștii au scăpat de tot ce le era superior. Să fie muncitorii și țăranii elita. Românul nu vrea să elimine pe nimeni. Vrea să fim toți egali. Fără elita. Fără pleavă. E loc pentru fiecare în mediocritate. Să moară și capra vecinului. Sau să trăiască. Important e doar să fim la fel. Undeva în zona călâie. Gândire de mlaștină. Anti-evolutivă. Anti-revoluționară. Pot să fie bucăți de carne în ciorba națională, dar suprafața ei rămâne pururi netedă.

  Ciobanul mioritic e vinovat că a ieșit din turmă. Trebuie să platească pentru asta. Și el o știe. De aceea își acceptă senin pedeapsa. La fel și meșterii lui Manole. Pentru eșec n-ar fi fost condamnați la moarte. Doar pentru succes.

  Cu timpul însă, cei care evadau din mulțime au încetat să mai fie pedepsiți a la patul lui Procust de către locuitorii matricei. De la o vreme oile rătăcite sunt doar aduse pe drumul cel bun. Fără bâtă. Cu blândețe. Mihail Kogâlniceanu și alte odrasle de boieri se îmbătau și începeau să strige ce au auzit și ei pe la Paris. Vine potera și stingea neînțelegerea. Cu vorba bună. Și dulce, moldovenească. Asta a fost revoluția de la ’48 în Moldova.

  “A fost sau n-a fost” are legatură cu revoluția cum are baba cu mitraliera pe care, cică, o transporta în colivă în zilele lui decembrie ’89. Emisiunea TV din film nu e despre revoluție. Este procesul public al personajului jucat de Săpdaru. Tot ce vor cei care sună este să demonstreze că profesorul nu a făcut nimic. Că nu e mai breaz ca ei. N-am mișcat un deget și ne mândrim cu asta. Iar bețivul ăsta a stat și el cu mâinile în sân. Ești ca noi. Recunoaște și totul e perfect. Fiecare mai bea câte un pahar și nu mai știe ce face.

  Ce să cauți la București ? Stai aici cu noi. Ca noi. Asta îi spune proprietarul de televiziune amantei. Și cameramanului. Lasă camera pe trepied. Nu încerca nimic deștept. Și fiicei. Ce-ti trebuie skiuri ? Dă-te cu sania ca toata lumea. Și la fel de intransigent e și cu sine însuși. Nu se iartă. Se pune singur la bulă, dând citate din dictionarul de filozofie care se potrivesc situatiei ca nuca în perete.

  Românului i-a ramas doar responsabilitatea civică de-a arunca cu maron în ventilator. O face din tot sufletul. Cu convingere. Aruncă larg în sus. Știe că magiunul o să cadă peste toți. Inclusiv peste el. Nu-l deranjează. Din contră. Exact asta și vrea. Îi dă sentimentul de apartenență. Mirosul de realitate.

Tudor Voican

 

arhiva>>
alternativ
bizarmonii

andreea_chiru: hei
paul_odhan: hai
andreea_chiru: haihui?
paul_odhan: haihai, nu huidui
andreea_chiru: să haplim haiducește hrișca?
paul_odhan: harap-halb huruie halvaua
andreea_chiru: habarnam hăcuie o hrapie
paul_odhan: H-ul nu ne stă liniștit pe limbă
paul_odhan: propun un L
andreea_chiru: eu mă gândeam la M
andreea_chiru: mangafaua molfăie un muștiuc
paul_odhan: M de la miros minor mâna minotaurului?!
andreea_chiru: muncitorii mănâncă mulți mistreți
paul_odhan: Marele Mut
andreea_chiru: manivelă motor mucava
paul_odhan: malfabetul mostru e minunat, mulțumim....

andreea_chiru: mapecierile msunt mlucru mrar mpe maici: miercuri muzica medievală

andreea_chiru: marți mpârjoale mcu martzipan
paul_odhan: să nu excedăm în M-euri că rămânem mmmitzi

andreea_chiru: mai am Meuri să le mexorcizez: maieutică, matador, muflon, mozol,

andreea_chiru: amar, alcoool, amoooooor
paul_odhan: aaa, ai trecut la A
paul_odhan: ți-ai spart Mreduta
andreea_chiru: apolodor amuțit afirmă argumentativ
paul_odhan: aprioric îți articulez, alfabetul are arici
andreea_chiru: arnici? să le arătam aici alfabete apodictice
paul_odhan: apocrife asimilam, albe în aspect...
andreea_chiru: armonii alephe/ști
paul_odhan: aferim, ai apucat-o aeronat

andreea_chiru: asimilarea și acomodarea afonemelor alandaluiește liber prin afirmații

paul_odhan: nu-mi dărui ALUVIUNI
andreea_chiru: așteptam admonestarea
paul_odhan: artă aș fi adoptat, nu arme de amăgit ataraxia
andreea_chiru: NU mă adaptez
paul_odhan: un atom ti-aș alipi, atunci...
andreea_chiru: sfârșitul alfabetului îl găsesc mai atractiv
andreea_chiru: vivisecție, bampir, vezuvian
paul_odhan: voit ai viețuit verde
andreea_chiru: ventuză văduvi viclean voyeuristul
andreea_chiru: vulpea și veveritza sunt văzute în vernil
andreea_chiru: vai de cel ce vânează!
paul_odhan: un vid vis am în Z acum...
andreea_chiru: zanzibar, zeamă de varză
paul_odhan: gata
andreea_chiru: zignora/zmă
andreea_chiru: zambilicistic, zeflemitor, zuzu zaurt
andreea_chiru: zapciu, zapis,
paul_odhan: za zfârșit zdeja.
Filmañol Y tu novia tambiénDrama/Mex
regie: Gerardo Naranjo
Y tu novia también

   
    Cinematografia mexicană demonstrează încă o dată că este una dintre cele mai proaspete din panorama mondială, dacă nu îl amintim pe Ripstein și luăm în considerare filme de mare talent ca Temporada de patos (Fernando Eimbke, 2004). Cel de-al doilea film al lui Gerardo Naranjo reprezintă un bun exemplu al unui cinema tânăr cu rădăcini în cinematografia europeană (Nouvelle Vague pare a-i inspira pe tinerii protagoniști) și cu inima rămasă în țara din America Centrală, fără niciun fel de complexe. Drama/Mex merge pe urmele unui film cu un succes notabil în ultimii ani: Y tu mamá también (Alfonso Cuarón, 2001) ai cărui actori, Diego Luna și Gael García Bernal participă la producția acestui film care are multe în comun cu road movie-ul  care le-a adus faima.

    Le unește un argument plin de topicuri similare: dragostea din tinerețe, inițierea, nesiguranța într-un triunghi amoros. Inițierea  din adolescență se lovește și în acest film de contrapunctul personajului la final de drum, care, chiar dacă  încearcă în acest caz să își pună capăt vieții, nu este condamnat indirect ca Maribel Verdú în filmul lui Cuarón. Totuși Drama/Mex se diferențiază prin absența – magistralului - narator omniscient sub forma vocii din off din Y tu mamá también, printr-un plus de coloratură și exces de adrenalină. De asemenea  prin atitudinea celor trei personaje care merg de la neliniștita particularitate a lui Antoine Doinel din filmele lui Truffaut până la protestul vag din Pierrot le fou (Jean Luc Godard, 1965) sau până la senzualitatea magică a anumitor protagoniști ai lui Rohmer (La Collectionneuse, 1967).
    Astfel adaptând o luptă clasică pentru dragostea frumoasei între două arhetipuri de perdanți: depravatul care se întoarce în mod neașteptat și iubitul încornorat care încearcă să își recupereze onoarea/iubirea pierdută, Drama/Mex spune două povești care se intersectează: aceea a triunghiului amoros și cea a sinucigașului matur, care întâlnește o parteneră mai tânără pe cale să devină prostituată. Din acest moment filmul se desfășoară între situații surprinzătoare și dialoguri scânteietoare.
    Totul într-o lipsă de respect, care câteodată atinge anarhia (față de muncă în cazul presupusului sinucigaș-față de iubire în cazul trioului protagonist) și altă dată se adâncește într-o critică acidă la adresa valorilor sociale (referința la Paulina Rubio ca model de comportament pentru viitoarele prostituate se dovedește a fi un mare plus al scenariului).
    Evidențiind frumusețea trioului protagonist, și toate acțiunile care au loc între ei, violente și/sau sexuale, introducerea unor personaje secundare pitorești conferă o nuanță hiperrealistă universului filmic al lui Naranjo: prietenul gay din grupul de însoțitori minori pentru străini în vârstă, prietenii iubitului-pe care îl îmbracă în portar de fotbal aproape pe tot parcursul filmului-mai ales actorul cu chipul cel mai deosebit pe care mi-l amintesc, băiatul  punk care luptă pentru iubirea celei poreclite La Tigrillo, rivalele de pe plajă,…
    Drama/Mex are tot ce îi trebuie pentru a avea succes la critică și la public dar îi lipsește o promovare adecvată mărimii sale: aceea a unui mic mare film.

Jose Cabrera Betancort
[traducere: Diana Salim]

Y tu novia también

    La cinematografía mejicana demuestra de nuevo ser una de las más frescas del panorama mundial, si evitamos a Ripstein y contamos con films de gran talento como Temporada de patos (Fernando Eimbke, 2004). La segunda película de Gerardo Naranjo representa un buen ejemplo de un cine joven, con raíces en el cine europeo (la Nouvelle Vague parece ser la inspiradora de los jóvenes protagonistas) y el corazón plantado en el país centroamericano sin ningún tipo de complejos. Drama/Mex sigue la estela de una película que ha conseguido un éxito notable en los últimos años: Y tu mamá también (Alfonso Cuarón, 2001) cuyos actores, Diego Luna y Gael García Bernal participan en la producción de este film que tanto comparte con la road movie que les lanzó a la fama.

    Y es que les une un argumento lleno de tópicos similares: el amor de juventud, la iniciación, la duda en un triángulo amoroso. El aprendizaje adolescente se topa aquí también con el contrapunto de un personaje al final del camino, aunque aquí lo que ocurre es que intenta quitarse la vida, no está condenado involuntariamente como Maribel Verdú en el film de Cuarón. Sin embargo Drama/Mex se diferencia en la inexistencia del –magistral- narrador omnisciente en forma de voz en off de Y tu mamá también, en el mayor colorido y el exceso de adrenalina. También en la actitud de los tres personajes que van desde la saltarina peculiaridad del Antoine Doinel de Truffaut hasta la vaga protesta de Pierrot le fou (Jean Luc Godard, 1965) o la mágica sensualidad de alguna protagonista de Rohmer (La Collectionneuse, 1967).

    Conformando así una lucha clásica por el amor de la bella entre dos arquetipos de perdedores: el crápula que vuelve inesperadamente y el novio cornudo que intenta recuperar el honor/amor perdido. Drama/Mex cuenta dos historias que se entrecruzan: La del triángulo amoroso y la del suicida maduro que encuentra una acompañante menor de edad que roza la prostitución.

    A partir de ahí el film se desarrolla entre sorprendentes situaciones y diálogos chispeantes. Todo dentro de una irreverencia que a veces roza la anarquía (laboral para el presunto suicida – amorosa para el trío protagonista) y otras se sumerge en una ácida crítica a los valores sociales (la referencia a Paulina Rubio como modelo de comportamiento para las aprendices de prostituta se desvela un gran acierto del guión).

    A destacar la belleza del trío protagonista, y todas las acciones emprendidas entre ellos violentas y/o sexuales. La adición de pintorescos secundarios dota de un toque hiperrealista el universo fílmico de Naranjo: el amigo gay del grupo de menores acompañantes para viejos gringos, los amigos del novio – que viste de portero de fútbol casi todo el film – en especial el actor con la faz más peculiar que recuerdo, el chico punk que lucha por el amor de La Tigrillo, las rivales de la playa…

    Drama/Mex lo tiene todo para ser un éxito de crítica y público pero le falta una promoción adecuada a su magnitud: el de una pequeña gran película.

Jose Cabrera Betancort
EDITORIAL

1st Annual Toronto-Romanian Film Festival

    Programat a se desfășura în primele zile ale lunii Februarie 2008, pe datele de 1, 2 și 3, Primul Festival Anual al Filmului Românesc urmărește să satisfacă dorința publicului din Toronto pentru cinematografia fără frontiere și exprimarea cinematografică încă ne-explorată. Acest festival de film intenționează să dezvăluie influențele realității pre-, post- dar și contemporan-comuniste, precum și influența fimului modern și capacitatea sa de a se desprinde de un trecut care este de multe ori neînțeles.

    ToRo va dedica programul primei seri regretatului regizor Cristian Nemescu, prezentând filmul sau California Dreamin', câștigător al premiului Un Certain Regard pentru cel mai bun film de la Cannes 2007. În prealabil, vom viziona scurt-metrajul pentru lucrarea sa de diploma Poveste la Scara C. Cele doua filme vor fi prezentate de Tereza Barta, profesor universitar la York University și regizor.

    Continuind tema retrospectivă, ToRo va prezenta în cea de-a doua zi a festivalului, filmul lui Lucian Pintilie Reconstiturea, datat 1968, un manifest politic interzis până în 1990 pentru prezentarea lipsei libertăților civile din perioada comunistă. Filmul lui Alexandru Solomon Marele Jaf Comunist, va continua această analiză a sistemului politic din epoca respectivă. Prezentarile vor fi realizate de către Dr.Călin-Andrei Mihăilescu , profesor universitar la University of Western Ontario. Întorcându-se la originile cinematografiei românești, Festivalul se va încheia cu rularea primului film artistic românesc Independența României, urmat de premiera canadiană a ultimului film aparținând lui Nae Caranfil Restul e Tăcere. Filmul mut Independența României, va avea un fond musical realizat "live" de către invitatul special al festivalului, renumitul DJ din New York, Bogman. La toate acestea se adaugă în deschidere filmele lui Ion Popescu-Gopo Scurta Istorie (Premiul pentru cel mai bun scurt metraj de animație, Cannes 1956) și Șapte Arte (Cel mai bun film de animație, Festivalul de Film Tours 1958).

    Privind înainte spre viitorul cinema-ului românesc, Festival urmarește prin două programe de scurt-metraje să promoveze lucrările unor regizori tineri și debutanți. Printre acestea se numără filmul lui Radu Jude Lampa cu Căciulă, câștigător al premiului pentru cel mai bun scurt metraj internațional la Sundance Festival 2007,  filmul lui Adrian Sitaru Valuri, premiul pentru cel mai bun scurt metraj la Festivalul Internațional de la Lucarno 2007, precum și filmul lui Bogdan Apetri Last Day of December selecționat la Festivalul Mondial de Film de la Montreal.

 

Andrei Tănăsescu

http://www.toroartsgroup.com


arhiva>>
Timpul Tau
USL
Radio Alternativ