EDITORIAL

Acestea fiind zise, să ne distrăm românește

   Hitler vroia să-i elimine pe cei care îi consideră inferiori. Ca să rămână doar elita. Comuniștii au scăpat de tot ce le era superior. Să fie muncitorii și țăranii elita. Românul nu vrea să elimine pe nimeni. Vrea să fim toți egali. Fără elita. Fără pleavă. E loc pentru fiecare în mediocritate. Să moară și capra vecinului. Sau să trăiască. Important e doar să fim la fel. Undeva în zona călâie. Gândire de mlaștină. Anti-evolutivă. Anti-revoluționară. Pot să fie bucăți de carne în ciorba națională, dar suprafața ei rămâne pururi netedă.

  Ciobanul mioritic e vinovat că a ieșit din turmă. Trebuie să platească pentru asta. Și el o știe. De aceea își acceptă senin pedeapsa. La fel și meșterii lui Manole. Pentru eșec n-ar fi fost condamnați la moarte. Doar pentru succes.

  Cu timpul însă, cei care evadau din mulțime au încetat să mai fie pedepsiți a la patul lui Procust de către locuitorii matricei. De la o vreme oile rătăcite sunt doar aduse pe drumul cel bun. Fără bâtă. Cu blândețe. Mihail Kogâlniceanu și alte odrasle de boieri se îmbătau și începeau să strige ce au auzit și ei pe la Paris. Vine potera și stingea neînțelegerea. Cu vorba bună. Și dulce, moldovenească. Asta a fost revoluția de la ’48 în Moldova.

  “A fost sau n-a fost” are legatură cu revoluția cum are baba cu mitraliera pe care, cică, o transporta în colivă în zilele lui decembrie ’89. Emisiunea TV din film nu e despre revoluție. Este procesul public al personajului jucat de Săpdaru. Tot ce vor cei care sună este să demonstreze că profesorul nu a făcut nimic. Că nu e mai breaz ca ei. N-am mișcat un deget și ne mândrim cu asta. Iar bețivul ăsta a stat și el cu mâinile în sân. Ești ca noi. Recunoaște și totul e perfect. Fiecare mai bea câte un pahar și nu mai știe ce face.

  Ce să cauți la București ? Stai aici cu noi. Ca noi. Asta îi spune proprietarul de televiziune amantei. Și cameramanului. Lasă camera pe trepied. Nu încerca nimic deștept. Și fiicei. Ce-ti trebuie skiuri ? Dă-te cu sania ca toata lumea. Și la fel de intransigent e și cu sine însuși. Nu se iartă. Se pune singur la bulă, dând citate din dictionarul de filozofie care se potrivesc situatiei ca nuca în perete.

  Românului i-a ramas doar responsabilitatea civică de-a arunca cu maron în ventilator. O face din tot sufletul. Cu convingere. Aruncă larg în sus. Știe că magiunul o să cadă peste toți. Inclusiv peste el. Nu-l deranjează. Din contră. Exact asta și vrea. Îi dă sentimentul de apartenență. Mirosul de realitate.

Tudor Voican

 

arhiva>>
alternativ
bizarmonii

andreea_chiru: hei
paul_odhan: hai
andreea_chiru: haihui?
paul_odhan: haihai, nu huidui
andreea_chiru: să haplim haiducește hrișca?
paul_odhan: harap-halb huruie halvaua
andreea_chiru: habarnam hăcuie o hrapie
paul_odhan: H-ul nu ne stă liniștit pe limbă
paul_odhan: propun un L
andreea_chiru: eu mă gândeam la M
andreea_chiru: mangafaua molfăie un muștiuc
paul_odhan: M de la miros minor mâna minotaurului?!
andreea_chiru: muncitorii mănâncă mulți mistreți
paul_odhan: Marele Mut
andreea_chiru: manivelă motor mucava
paul_odhan: malfabetul mostru e minunat, mulțumim....

andreea_chiru: mapecierile msunt mlucru mrar mpe maici: miercuri muzica medievală

andreea_chiru: marți mpârjoale mcu martzipan
paul_odhan: să nu excedăm în M-euri că rămânem mmmitzi

andreea_chiru: mai am Meuri să le mexorcizez: maieutică, matador, muflon, mozol,

andreea_chiru: amar, alcoool, amoooooor
paul_odhan: aaa, ai trecut la A
paul_odhan: ți-ai spart Mreduta
andreea_chiru: apolodor amuțit afirmă argumentativ
paul_odhan: aprioric îți articulez, alfabetul are arici
andreea_chiru: arnici? să le arătam aici alfabete apodictice
paul_odhan: apocrife asimilam, albe în aspect...
andreea_chiru: armonii alephe/ști
paul_odhan: aferim, ai apucat-o aeronat

andreea_chiru: asimilarea și acomodarea afonemelor alandaluiește liber prin afirmații

paul_odhan: nu-mi dărui ALUVIUNI
andreea_chiru: așteptam admonestarea
paul_odhan: artă aș fi adoptat, nu arme de amăgit ataraxia
andreea_chiru: NU mă adaptez
paul_odhan: un atom ti-aș alipi, atunci...
andreea_chiru: sfârșitul alfabetului îl găsesc mai atractiv
andreea_chiru: vivisecție, bampir, vezuvian
paul_odhan: voit ai viețuit verde
andreea_chiru: ventuză văduvi viclean voyeuristul
andreea_chiru: vulpea și veveritza sunt văzute în vernil
andreea_chiru: vai de cel ce vânează!
paul_odhan: un vid vis am în Z acum...
andreea_chiru: zanzibar, zeamă de varză
paul_odhan: gata
andreea_chiru: zignora/zmă
andreea_chiru: zambilicistic, zeflemitor, zuzu zaurt
andreea_chiru: zapciu, zapis,
paul_odhan: za zfârșit zdeja.
Filmañol O melodrama flamenco cu câiniPor qué se frotan las patitas?
regie: Álvaro Bejines
O melodrama flamenco cu câini


    Un film ce amestecă muzica, comedia și drama și în care actorii fac playback sau interpretează ei înșiși cântece pop de succes în spaniolă (cu un amestec de flamenco) care se adaugă sentimentelor și situațiilor pe care le trăiesc personajele. Acesta este în linii mari Por qué se frotan las patitas?

    Întâlnim în acest film referințe de aceeași formulă la filmele de mare succes recent ale lui Martínez Lázaro, regizorul filmelor El otro lado de la cama (2002) (Cealaltă parte a patului) și continuarea acestuia Los dos lados de la cama (2005)(Cele două părți ale patului).

    Protagoniștii fac parte dintr-o familia spaniolă de condiție medie până la un anumit punct, cu un tată misogin, tiran, care își umilește soția, își disprețuiește fiica și își uită-dezice mama. Intriga dramei începe când el este abandonat în același timp de cele trei femei care îi alcătuiesc viața și se găsește singur și suferă pentru asta. La această intrigă narativă se adaugă un detectiv particular asemănător lui inspectorului Clousseau din filmele lui  Peter Sellers, o vecină necăsatorită și indiscretă și niște okupas.

    Ruptura continuă a narațiunii caracterizează acest film. Imitând formele din stilul Nouvelle Vague  (Pierrot le fou- Pierrot cel nebun, Jean-Luc Godard, 1965), dialogul se transformă în text și mișcarea personajelor în scenografie. Fără îndoială popularitatea temelor muzicale fac din acest film un model de cinematrografie locală, cu o semnificație emoțională absolută atinsă doar de spectatorii care au trăit și au crescut cu cântecele salvate de film.

    Poate momentul cel mai surprinzător se află în dubla ruptură acțiune- musical- acțiune care dezvăluie și întrerupe muzica. Astfel acțiunea este întreruptă pentru muzica care uneori este anulată de personajul masculin, rupând iluzia de realitate din film.

    Este subliniat din nou jocul actoricesc al lui Raúl Arévalo(Azuloscurocasinegro, Summer Rain) și al actriței clasice, Lola Herrera, una din puținele dive ale cinematografiei spaniole care interpretează cel mai mare moment muzical și își contruiește rolul de stea retrasă a flamenco-ului.

 Jose Cabrera Betancort
[traducere: Alexandra Sofronescu]

 
Un melodrama aflamencado con perro
 

    Una película que mezcla el musical, la comedia y el drama, donde los actores cantan en playback o interpretan ellos mismos éxitos del pop en español (con un toque de fusión con el flamenco) que se ajustan a los sentimientos y situaciones que viven los personajes. Eso es, a grandes rasgos, ¿Por qué se frotan las patitas?

    Y encuentra referentes en la misma fórmula de las películas de gran éxito reciente de E. Martínez Lázaro, director de El otro lado de la cama (2002) y de su secuela Los dos lados de la cama (2005).

    Los protagonistas forman parte de una familia española media, hasta cierto punto, con un padre machista, déspota, que humilla a su mujer, desprecia a su hija y se desentiende de su madre. El nudo de la trama comienza cuando es abandonado por las tres mujeres que forman su vida al mismo tiempo y se encuentra solo, y sufre por ello. A este núcleo narrativo se unen un detective privado semejante al Clousseau de Peter Sellers, una vecina soltera y fisgona, y unos okupas.

    La contínua ruptura de la narración es la característica principal de esta película. Imitando las formas de la Nouvelle Vague francesa (Pierrot le fou, Jean-Luc Godard, 1965) el diálogo se convierte en letra, y el movimiento de los personajes en escenografía. El guiño sin embargo de la popularidad de los temas musicales deja esta película como una muestra de cine local, con un significado emocional absoluto sólo al alcance de los espectadores que han vivido y crecido con las canciones rescatadas para el film.

    Quizás el momento más sorprendente se encuentra en la doble ruptura acción-musical-acción q desvela e interrumpe la música. Así la acción se ve interrumpida por la música que a su vez es descalificada por el personaje masculino, rompiendo la ilusión de realidad del film.

    A destacar de nuevo la actuación de Raúl Arévalo (Azuloscurocasinegro, Summer Rain) y la de una clásica, Lola Herrera, una de las pocas grandes divas del cine español, que interpreta el mejor momento musical y borda su papel de estrella retirada del flamenco.

 
Jose Cabrera Betancort
 
 
EDITORIAL

1st Annual Toronto-Romanian Film Festival

    Programat a se desfășura în primele zile ale lunii Februarie 2008, pe datele de 1, 2 și 3, Primul Festival Anual al Filmului Românesc urmărește să satisfacă dorința publicului din Toronto pentru cinematografia fără frontiere și exprimarea cinematografică încă ne-explorată. Acest festival de film intenționează să dezvăluie influențele realității pre-, post- dar și contemporan-comuniste, precum și influența fimului modern și capacitatea sa de a se desprinde de un trecut care este de multe ori neînțeles.

    ToRo va dedica programul primei seri regretatului regizor Cristian Nemescu, prezentând filmul sau California Dreamin', câștigător al premiului Un Certain Regard pentru cel mai bun film de la Cannes 2007. În prealabil, vom viziona scurt-metrajul pentru lucrarea sa de diploma Poveste la Scara C. Cele doua filme vor fi prezentate de Tereza Barta, profesor universitar la York University și regizor.

    Continuind tema retrospectivă, ToRo va prezenta în cea de-a doua zi a festivalului, filmul lui Lucian Pintilie Reconstiturea, datat 1968, un manifest politic interzis până în 1990 pentru prezentarea lipsei libertăților civile din perioada comunistă. Filmul lui Alexandru Solomon Marele Jaf Comunist, va continua această analiză a sistemului politic din epoca respectivă. Prezentarile vor fi realizate de către Dr.Călin-Andrei Mihăilescu , profesor universitar la University of Western Ontario. Întorcându-se la originile cinematografiei românești, Festivalul se va încheia cu rularea primului film artistic românesc Independența României, urmat de premiera canadiană a ultimului film aparținând lui Nae Caranfil Restul e Tăcere. Filmul mut Independența României, va avea un fond musical realizat "live" de către invitatul special al festivalului, renumitul DJ din New York, Bogman. La toate acestea se adaugă în deschidere filmele lui Ion Popescu-Gopo Scurta Istorie (Premiul pentru cel mai bun scurt metraj de animație, Cannes 1956) și Șapte Arte (Cel mai bun film de animație, Festivalul de Film Tours 1958).

    Privind înainte spre viitorul cinema-ului românesc, Festival urmarește prin două programe de scurt-metraje să promoveze lucrările unor regizori tineri și debutanți. Printre acestea se numără filmul lui Radu Jude Lampa cu Căciulă, câștigător al premiului pentru cel mai bun scurt metraj internațional la Sundance Festival 2007,  filmul lui Adrian Sitaru Valuri, premiul pentru cel mai bun scurt metraj la Festivalul Internațional de la Lucarno 2007, precum și filmul lui Bogdan Apetri Last Day of December selecționat la Festivalul Mondial de Film de la Montreal.

 

Andrei Tănăsescu

http://www.toroartsgroup.com


arhiva>>
Timpul Tau
USL
Radio Alternativ