EDITORIAL

Acestea fiind zise, să ne distrăm românește

   Hitler vroia să-i elimine pe cei care îi consideră inferiori. Ca să rămână doar elita. Comuniștii au scăpat de tot ce le era superior. Să fie muncitorii și țăranii elita. Românul nu vrea să elimine pe nimeni. Vrea să fim toți egali. Fără elita. Fără pleavă. E loc pentru fiecare în mediocritate. Să moară și capra vecinului. Sau să trăiască. Important e doar să fim la fel. Undeva în zona călâie. Gândire de mlaștină. Anti-evolutivă. Anti-revoluționară. Pot să fie bucăți de carne în ciorba națională, dar suprafața ei rămâne pururi netedă.

  Ciobanul mioritic e vinovat că a ieșit din turmă. Trebuie să platească pentru asta. Și el o știe. De aceea își acceptă senin pedeapsa. La fel și meșterii lui Manole. Pentru eșec n-ar fi fost condamnați la moarte. Doar pentru succes.

  Cu timpul însă, cei care evadau din mulțime au încetat să mai fie pedepsiți a la patul lui Procust de către locuitorii matricei. De la o vreme oile rătăcite sunt doar aduse pe drumul cel bun. Fără bâtă. Cu blândețe. Mihail Kogâlniceanu și alte odrasle de boieri se îmbătau și începeau să strige ce au auzit și ei pe la Paris. Vine potera și stingea neînțelegerea. Cu vorba bună. Și dulce, moldovenească. Asta a fost revoluția de la ’48 în Moldova.

  “A fost sau n-a fost” are legatură cu revoluția cum are baba cu mitraliera pe care, cică, o transporta în colivă în zilele lui decembrie ’89. Emisiunea TV din film nu e despre revoluție. Este procesul public al personajului jucat de Săpdaru. Tot ce vor cei care sună este să demonstreze că profesorul nu a făcut nimic. Că nu e mai breaz ca ei. N-am mișcat un deget și ne mândrim cu asta. Iar bețivul ăsta a stat și el cu mâinile în sân. Ești ca noi. Recunoaște și totul e perfect. Fiecare mai bea câte un pahar și nu mai știe ce face.

  Ce să cauți la București ? Stai aici cu noi. Ca noi. Asta îi spune proprietarul de televiziune amantei. Și cameramanului. Lasă camera pe trepied. Nu încerca nimic deștept. Și fiicei. Ce-ti trebuie skiuri ? Dă-te cu sania ca toata lumea. Și la fel de intransigent e și cu sine însuși. Nu se iartă. Se pune singur la bulă, dând citate din dictionarul de filozofie care se potrivesc situatiei ca nuca în perete.

  Românului i-a ramas doar responsabilitatea civică de-a arunca cu maron în ventilator. O face din tot sufletul. Cu convingere. Aruncă larg în sus. Știe că magiunul o să cadă peste toți. Inclusiv peste el. Nu-l deranjează. Din contră. Exact asta și vrea. Îi dă sentimentul de apartenență. Mirosul de realitate.

Tudor Voican

 

arhiva>>
alternativ
bizarmonii

andreea_chiru: hei
paul_odhan: hai
andreea_chiru: haihui?
paul_odhan: haihai, nu huidui
andreea_chiru: să haplim haiducește hrișca?
paul_odhan: harap-halb huruie halvaua
andreea_chiru: habarnam hăcuie o hrapie
paul_odhan: H-ul nu ne stă liniștit pe limbă
paul_odhan: propun un L
andreea_chiru: eu mă gândeam la M
andreea_chiru: mangafaua molfăie un muștiuc
paul_odhan: M de la miros minor mâna minotaurului?!
andreea_chiru: muncitorii mănâncă mulți mistreți
paul_odhan: Marele Mut
andreea_chiru: manivelă motor mucava
paul_odhan: malfabetul mostru e minunat, mulțumim....

andreea_chiru: mapecierile msunt mlucru mrar mpe maici: miercuri muzica medievală

andreea_chiru: marți mpârjoale mcu martzipan
paul_odhan: să nu excedăm în M-euri că rămânem mmmitzi

andreea_chiru: mai am Meuri să le mexorcizez: maieutică, matador, muflon, mozol,

andreea_chiru: amar, alcoool, amoooooor
paul_odhan: aaa, ai trecut la A
paul_odhan: ți-ai spart Mreduta
andreea_chiru: apolodor amuțit afirmă argumentativ
paul_odhan: aprioric îți articulez, alfabetul are arici
andreea_chiru: arnici? să le arătam aici alfabete apodictice
paul_odhan: apocrife asimilam, albe în aspect...
andreea_chiru: armonii alephe/ști
paul_odhan: aferim, ai apucat-o aeronat

andreea_chiru: asimilarea și acomodarea afonemelor alandaluiește liber prin afirmații

paul_odhan: nu-mi dărui ALUVIUNI
andreea_chiru: așteptam admonestarea
paul_odhan: artă aș fi adoptat, nu arme de amăgit ataraxia
andreea_chiru: NU mă adaptez
paul_odhan: un atom ti-aș alipi, atunci...
andreea_chiru: sfârșitul alfabetului îl găsesc mai atractiv
andreea_chiru: vivisecție, bampir, vezuvian
paul_odhan: voit ai viețuit verde
andreea_chiru: ventuză văduvi viclean voyeuristul
andreea_chiru: vulpea și veveritza sunt văzute în vernil
andreea_chiru: vai de cel ce vânează!
paul_odhan: un vid vis am în Z acum...
andreea_chiru: zanzibar, zeamă de varză
paul_odhan: gata
andreea_chiru: zignora/zmă
andreea_chiru: zambilicistic, zeflemitor, zuzu zaurt
andreea_chiru: zapciu, zapis,
paul_odhan: za zfârșit zdeja.
interviu Marius PanduruDa, sunt un consumator de multiplex, merg la orice film, deschid „Șapte Seri” și aleg ceva. Desigur, am preferați, Krzysztof Kieslowski e unul dintre ei, merg la film european. Și să știi că filmul european are public, la „Volver” de exemplu am stat la coadă la Mall. De-asta cred că e o problemă cu noi, cu filmul românesc, nu cu cel european în general. Filmul românesc s-a compromis, anii de-a rândul s-au produs numai mizerii, iar noi nu mai avem simțul spectacolului, ne ducem încrâncenați la film.


Andrada_Romagno: În primul rând, de ce director de imagine? De ce nu regizor, pictor, fotograf ?

Marius_Panduru: Pentru ca m-a atras întotdeauna vizualul. Când eram mic mă uitam tot timpul la filme, părinții mei erau și ei pasionați. Au încercat, ca toți părinții, să vadă ce m-ar putea atrage: mi-au cumparat instrumente, chitară, sportul nu mi-a plăcut, și până la urmă mi-au luat un aparat mic de filmat. Vara aia nu m-am mai despărțit de el, filmam orice. Probabil de asta am ajuns director de imagine, mi-a plăcut în primul rând partea tehnică. Filmul pentru mine a început ca un joc, m-a fascinat mirajul imaginii animate.

 

Andrada_Romagno: Ai avut un film care te-a convins că vrei să faci asta? Un fel de „La dolce vita” al lui Corneliu Porumboiu?

Marius_Panduru: Nu, ca să fiu sincer, mi-am dorit întotdeauna să pilotez avioane, să fiu pilot pe curse comerciale. Dar cum asta presupunea prea multe materii de real, m-am îndreptat spre film, spre umanism, îmi oferea mai multă libertate...

 

Andrada_Romagno: Cum a fost prima experiență pe platou?

Marius_Panduru: Prima oară pe platou a fost la examenul de admitere, și-a fost destul de traumatizant. M-am trezit brusc în situația de a trebui să dau comenzi, eram convins că n-o să mă descurc, m-au speriat atâtea decizii importante. Apoi m-am gândit cum ar fi dacă aș conduce avionul, și până la urmă am trecut proba, le-am trecut pe toate până la ultima, când mi-am dorit să pic. Fusesem atât de sigur că n-o să ajung acolo, încât nu văsusem nici un film din lista obligatorie. Dar am lucrat mult în anii următori, pe la televiziuni, și când am dat din nou, am luat.

 

Andrada_Romagno: Ai lucrat cu unii din cei mai importanți regizori români ai momentului: Corneliu Porumboiu, Cătălin Mitulescu, Nae Caranfil. Cum a fost să lucrezi cu fiecare dintre ei?

Marius_Panduru: Sunt experiențe foarte diferite. Cu Cătălin (Mitulescu) lucrez de mult, am fost colegi în facultate, orice discuție cu el pe platoul de filmare este constructivă. Corneliu (Porumboiu) e tonic, așa e el, iar filmul lui mi s-a părut fabulos de când am citit scenariul. Cu Nae (Caranfil) am lucrat acum, la „Restul e tăcere”, a fost o experiență plăcută. Acum e mai simplu să găsești un bloc, să iei două personaje și să creezi o atmosferă sumbră, socială, contemporană. De-asta mi-a și plăcut să lucrez la „Restul e tăcere”, mai ai din când în când nevoie și de frumos, de o atmosferă de epocă, lustruită.

 

Andrada_Romagno: În promovarea filmelor te implici?

Marius_Panduru: Nu, nici la festivaluri nu-mi place să merg. Prima oară când am fost la Cannes, mi s-a părut exotic. A doua oară a fost obositor, n-am înțeles nimic din agitația aia. A treia oară nu m-am mai dus. În plus, îmi place ideea de anonimat.

 

Andrada_Romagno: Se zvonește că ai vrut, sau încă mai vrei să pleci din țară. E adevărat?

Marius_Panduru: Da, categoric, vreau să plec. Eu sunt un tip ordonat, mă obosește haosul nostru aproape oriental. Dacă mașina trebuie parcată într-un dreptunghi, atunci acolo o parchezi, dacă nu, vine polițistul și-ți dă amendă. Așa mi se pare normal, ordonat. Rămâne de văzut ce-o să fac după ce o să plec, dar aici nu pot să rămân, sunt un pachet de nervi.

 

Andrada_Romagno: Te uiți la filme în timpul liber, ai regizori preferați?

Marius_Panduru: Da, sunt un consumator de multiplex, merg la orice film, deschid „Șapte Seri” și aleg ceva. Desigur, am preferați, Krzysztof Kieslowski e unul dintre ei, merg la film european. Și să știi că filmul european are public, la „Volver” de exemplu am stat la coadă la Mall. De-asta cred că e o problemă cu noi, cu filmul românesc, nu cu cel european în general. Filmul românesc s-a compromis, anii de-a rândul s-au produs numai mizerii, iar noi nu mai avem simțul spectacolului, ne ducem încrâncenați la film.

 

Andrada_Romagno: Am văzut că ai scris în noua revistă-program a Cinematecii...

Marius_Panduru: Da, a fost o tâmpenie, n-am nici un talent la scris. Mai bine îmi cereau o imagine, o fotografie, m-aș fi exprimat mai bine așa.

 

Andrada_Romagno: La cinematecă ai mai fost de curând?

Marius_Panduru: Nu, m-au dezamăgit condițiile tehnice, prefer să văd un film pe DVD. Mergeam în facultate, am fost la un moment dat la Kieslowski, ca să-l văd pe ecran, dar tocmai asta a fost problema, nu l-am văzu pe un ecran, ci pe un video proiector. am fost la „Portocala mecanică”, citisem despre culori și voiam să le văd, dar la noi nu există decât o copie alb-negru. La fel „Conformistul”, e o nebunie de culori acolo, cum să-l vezi alb-negru?... N-avem respectul pentru proiecție, cache 1,85 pentru noi nu contează. Uite, am văzut pe DVD colecția Chaplin de la MK2, pare un film făcut acum, mesajul e cu totul altul. E și ăsta încă un motiv în plus ca să plec.

 
Andrada_Romagno: Vrei să faci fim în continuare?

Marius_Panduru: Sigur că vreau, dar nu plec cu iluzia asta. Și când lucrez la un film, nu am un plan, nu vreau să câștig Oscarul. Tot ce-mi doresc e ca imaginea să impresioneze spectatorul fără ca acesta s-o realizeze.

EDITORIAL

1st Annual Toronto-Romanian Film Festival

    Programat a se desfășura în primele zile ale lunii Februarie 2008, pe datele de 1, 2 și 3, Primul Festival Anual al Filmului Românesc urmărește să satisfacă dorința publicului din Toronto pentru cinematografia fără frontiere și exprimarea cinematografică încă ne-explorată. Acest festival de film intenționează să dezvăluie influențele realității pre-, post- dar și contemporan-comuniste, precum și influența fimului modern și capacitatea sa de a se desprinde de un trecut care este de multe ori neînțeles.

    ToRo va dedica programul primei seri regretatului regizor Cristian Nemescu, prezentând filmul sau California Dreamin', câștigător al premiului Un Certain Regard pentru cel mai bun film de la Cannes 2007. În prealabil, vom viziona scurt-metrajul pentru lucrarea sa de diploma Poveste la Scara C. Cele doua filme vor fi prezentate de Tereza Barta, profesor universitar la York University și regizor.

    Continuind tema retrospectivă, ToRo va prezenta în cea de-a doua zi a festivalului, filmul lui Lucian Pintilie Reconstiturea, datat 1968, un manifest politic interzis până în 1990 pentru prezentarea lipsei libertăților civile din perioada comunistă. Filmul lui Alexandru Solomon Marele Jaf Comunist, va continua această analiză a sistemului politic din epoca respectivă. Prezentarile vor fi realizate de către Dr.Călin-Andrei Mihăilescu , profesor universitar la University of Western Ontario. Întorcându-se la originile cinematografiei românești, Festivalul se va încheia cu rularea primului film artistic românesc Independența României, urmat de premiera canadiană a ultimului film aparținând lui Nae Caranfil Restul e Tăcere. Filmul mut Independența României, va avea un fond musical realizat "live" de către invitatul special al festivalului, renumitul DJ din New York, Bogman. La toate acestea se adaugă în deschidere filmele lui Ion Popescu-Gopo Scurta Istorie (Premiul pentru cel mai bun scurt metraj de animație, Cannes 1956) și Șapte Arte (Cel mai bun film de animație, Festivalul de Film Tours 1958).

    Privind înainte spre viitorul cinema-ului românesc, Festival urmarește prin două programe de scurt-metraje să promoveze lucrările unor regizori tineri și debutanți. Printre acestea se numără filmul lui Radu Jude Lampa cu Căciulă, câștigător al premiului pentru cel mai bun scurt metraj internațional la Sundance Festival 2007,  filmul lui Adrian Sitaru Valuri, premiul pentru cel mai bun scurt metraj la Festivalul Internațional de la Lucarno 2007, precum și filmul lui Bogdan Apetri Last Day of December selecționat la Festivalul Mondial de Film de la Montreal.

 

Andrei Tănăsescu

http://www.toroartsgroup.com


arhiva>>
Timpul Tau
USL
Radio Alternativ